TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie. Vezi definitia »

TOPOGRAFÍE s.f. 1. Știință care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor unor porțiuni mici ale suprafeței pământului văzute în plan orizontal, precum și cu tehnica reprezentării grafice a acestora. 2. Înfățișare, dispoziție, așezare a unui loc, a unui oraș etc.; descriere amănunțită a acestei înfățișări. [Gen. -iei. / < fr. topographie, cf. gr. topos – loc, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

CONFÚZIE s. f. încurcătură; lipsă de orientare. ♦ ~ mintală = tulburare de conștiință, în cazul unor infecții și intoxicații. (< fr. confusion, lat. confusio) Vezi definitia »

SEDÁȚIE, sedații, s. f. (Med.) Sedare. – Din fr. sédation. Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s. f. Știința măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémométrie. Vezi definitia »