Definita cuvantului iureș
IÚREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iúrăș, (înv.) iúruș s. n.] – Din tc. yürügüș.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iureș
BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier cu o situație inferioară marilor latifundiari. [Var.: boierináș s. m.] – Boiarin (înv. „boier” < sl.) + suf. -aș. Vezi definitia »
leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium. Vezi definitia »
CUFĂRÁȘ, cufărașe, s. n. Diminutiv al lui cufăr. – Cufăr + suf. -aș. Vezi definitia »
PODÍȘ, podișuri, s. n. 1. Formă complexă de relief, de mare întindere, aproape plană, situată la o altitudine relativ ridicată și străbătută de văi prelungi. 2. (Reg.) Podeț. – Pod + suf. -iș. Vezi definitia »
buș2 (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri Vezi definitia »