Definita cuvantului iute
IÚTE, iuți, adj. 1. Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iute
GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. – Gol2 + suf. -ătate. Vezi definitia »
CAMEFITE (CHAMEFITE) (fr. {i}; {s} gr. khamai „pe pămînt” + phyton „plantă”) s. f. pl. Plante perene, scunde, lemnoase, mai rar erbacee, cu muguri situați aproape de suprafața solului, pe tulpini persistente (ex. afinul, ventrilica). Vezi definitia »
IMPURITÁTE, impurități, s. f. 1. Lipsă de puritate, de curățenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis. Vezi definitia »
SURDOMUTITÁTE s.f. Defectul surdomuților; surdomutism. [Cf. fr. sourdi-mutité]. Vezi definitia »
coordonate epice Vezi definitia »