ȚICNÍT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit², crăpat. – V. țicni. Vezi definitia »

ARGILÍT (‹ fr. {i}; {s} lat. argilla „argilă” + gr. lithos „piatră”) s. n. Rocă rezultată din deshidratarea și recristalizarea argilelor, în procesul de diageneză. Prin cimentarea produsă, devin roci tari, lipsite de plasticitate, cu structură foioasă și intercalații bituminoase sau marnoase. Este utilizat în industria ceramicii. Vezi definitia »

PLUTÍT², -Ă, plutiți, -te, adj. 1. (Despre lemne, bușteni) Care este adus pe cursul unei ape. 2. (Despre zborul păsărilor) Care planează. – V. pluti. Vezi definitia »

niștocít, niștocítă, adj. (reg.) 1. nenorocit, prăpădit. 2. lihnit (de foame). Vezi definitia »

GÂNDÍT, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi. Vezi definitia »