Definita cuvantului izbăvitor
IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu izbăvitor
LUBRICATÓR s.n. Dispozitiv de forma unui tub montat la gura sondei, care servește la efectuarea operației de lubricare. [< fr. lubricateur]. Vezi definitia »
ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (Înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. 2. Veche monedă austriacă de argint (care a circulat și în țările românești în sec. XVII-XVIII), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 3. Animal fantastic, uriaș, înaripat, cu gheare de pasăre. ♦ Motiv ornamental folosit în ceramică, reprezentând acest animal. 4. Fig. Om rău, avar, hrăpăreț; zgripțuroi. [Var.: zgrípsor s. m.] – Cf. ngr. ghríps. Vezi definitia »
CVADRIFLÓR, -Ă adj. cu patru flori. (< fr. quadriflore) Vezi definitia »
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre un zgomot sau despre sursa zgomotului) Care asurzește. – Din asurzi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
ORATÓR s. m. cel care ține un discurs; vorbitor; om care are darul vorbirii. (< lat. orator, fr. orateur) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z