Definita cuvantului izvor
IZVÓR, izvoare, s. n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvorŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu izvor
întorsătór, întorsătoáre, s.n. (înv.) vârtej. Vezi definitia »
MICROPÓR s.m. Por care nu poate fi văzut cu ochiul liber. [Cf. fr. micropore]. Vezi definitia »
LEMNIȘÓR, lemnișoare, s. n. Diminutiv al lui lemn. – Lemn + suf. -ișor. Vezi definitia »
TRANSBORDÓR I. s. n. 1. platformă deplasabilă pe șine care servește la mutarea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta. 2. navă pentru transbordări. II. adj. pod ~ = platformă suspendată, prin cabluri, servind la trecerea peste un curs de apă. (< fr. transbordeur) Vezi definitia »
MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător. Vezi definitia »