Definita cuvantului izvorî
IZVORÎ, pers. 3 izvorăște, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; p. ext. (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi. ♦ Fig. A ieși la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări. 2. Fig. A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu izvorî
odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul. Vezi definitia »
POSOMORÎ́, posomorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ◊ Tranz. Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. Tranz. A da o notă de tristețe; a înnegura. [Var.: (reg.) posomorí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »
prehotărî, prehotărăsc, vb. IV (înv.) a hotărî, a stabili dinainte. Vezi definitia »
OBORÎ́, obór, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti. Vezi definitia »
SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊ Tranz. Ce tot scociorăști acolo? ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »