Definita cuvantului îmbarcare
ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îmbarcare
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare. Vezi definitia »
FOTOCULÉGERE s. f. procedeu fotomecanic de culegere a unui text pentru tipărire. (< foto1- + culegere) Vezi definitia »
DESPRIPONÍRE, despriponiri, s. f. Acțiunea de a despriponi și rezultatul ei. – V. despriponi. Vezi definitia »
ALERGĂTOÁRE, alergători, s. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Din alerga + suf. -(ă)toare. Vezi definitia »
FLEXIBILIZÁRE, flexibilizări, s. f. Acțiunea de a flexibiliza. – V. flexibiliza. Vezi definitia »