arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »

COLBĂÍT, -Ă, colbăiți, -te, adj. (Reg.)Prăfuit. [Var.: colbuít, -ă adj.] – V. colbăi. Vezi definitia »

izvrătít, -ă, adj. (înv.) întors pe dos, răsturnat, răstălmăcit; răzvrătit. Vezi definitia »

DEZLĂNȚUÍT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – V. dezlănțui. Vezi definitia »

ÎNNEGRÍT, -Ă, înnegriți, -te, adj. 1. Vopsit în negru, devenit negru. 2. (Despre oameni) Bronzat. – V. înnegri. Vezi definitia »