Definita cuvantului îmblăciu
ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îmblăciu
PEREMPTÓRIU, -IE adj. de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. (< lat. peremptorius, fr. péremptoire) Vezi definitia »
ALÓDIU s.n. (Ist.; în orânduirea feudală) Domeniu ereditar în deplină stăpânire, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. [Pron. -diu. / < lat.med. allodium, cf. fr. alleu < germ. allod < all – tot, od – proprietate]. Vezi definitia »
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ. Vezi definitia »
CALIFÓRNIU s.n. Element transuranic artificial, metalic și radioactiv, din grupa actinidelor. [Pron. -niu. / < fr. californium, cf. California, unde a fost descoperit în 1950]. Vezi definitia »
stejăríu, -íe, adj. (pop.) de culoarea frunzei de stejar; verzui. Vezi definitia »