Definita cuvantului îmbuca
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese) A intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucca „gură”).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îmbuca
ABACÁ [< sp. abacá] s.f. Plantă textilă din grupa bananierilor, răspîndită în zonele tropicale, cu frunze mari, din pețiolul cărora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frînghiilor și a parîmelor de navigație (Musa textilifera); cînepă de Manila.
Sursa: Dicționar Enciclopedic, vol. I, A-C, 1993. Vezi definitia »
REUNIFICÁ vb. tr. a unifica din nou. (< fr. réunifier) Vezi definitia »
ALPACÁ2 s. f. Aliaj de nichel, cupru și zinc. – Germ. Alpaka. Vezi definitia »
SOLIDIFICÁ vb. I. refl. A trece din stare lichidă în stare solidă, prin răcire; a se întări; (despre grăsimi) a se slei. [P.i. 3 solidífică. / < it. solidificare, cf. fr. solidifier]. Vezi definitia »
încălecá (încálec, încălecát), vb. – 1. A se sui pe cal. – 2. A călări, a merge călare. – 3. A se împerechea armăsarul cu iapa. – 4. A învinge, a domina, a supune. – 5. (Arg.) A o lua la sănătoasa. – Mr. (î)ncalic, megl. ancalic. Lat. pop. cabăllĭcāre (Pușcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjkoń, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. Cf. cal, călare, descăleca. – Der. încălecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei între două rînduri); încălecător, adj. (care este călare pe cal). Vezi definitia »