Definita cuvantului îmbucătură
ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îmbucătură
TAMARÍSCĂ s. f./ tamaríx s. m. arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz-violete, care crește pe prundișuri. ◊ cătină. (< germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix) Vezi definitia »
NÓXĂ s. f. agent, factor, substanță cu acțiune nocivă asupra organismului, în atmosferă, în timpul procesului tehnologic. (< lat. noxa) Vezi definitia »
PARTURIÉNTĂ s. f. femeie care naște. (< fr. parturiente) Vezi definitia »
BLÓJDINĂ, blojdine, s. f. (Reg.) Scândură îngustă folosită la poditul caselor. – Din blojdă (rar întrebuințat) + suf. -ină. Vezi definitia »
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse). Vezi definitia »