OSEBÍT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi. Vezi definitia »

OBLÍT, -Ă, obliți, -te, adj. v. OBLI. – [DLRM, Sinonime] Vezi definitia »

sinăluít s.n. (reg.) răzuirea pieilor cu sinălăul (v.) înainte de a fi tăbăcite. Vezi definitia »

suduít s.n. (înv.) înjurătură, insultă. Vezi definitia »

ROSTOGOLÍT s. n. Rostogolire; zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire. – V. rostogoli. Vezi definitia »