solzí, solzésc, vb. IV 1. (pop.) a acoperi cu solzi; a așeza prin suprapunere parțială în felul solzilor; a aranja în formă de solzi. 2.(reg.; despre aluatul dospit) a rupe din întreg și a da o formă de pâine înainte de a băga în cuptor; a soage. 3. (reg.; despre trunchiuri de brad) a coji. Vezi definitia »

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă Vezi definitia »

ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Întemeiată de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea în urma unei răscoale, detronînd pe Omeiazi. În timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stăpînind un vast terit. care cuprindea, în timpul maximei lor expansiuni, o fîșie din S Franței, cea mai mare parte din Pen. Iberică, N Africii, Orientul Mijlociu și Apropiat, pînă la hotarele Indiei, iar știința, cultura și arta au cunoscut o mare înflorire. Cei mai cunoscuți califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rașid și Mamun. În 945 au lipsiți de puterea laică de către dinastia Buizilor. După căderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde și-au păstrat situația de conducători religioși pînă la cucerirea Egiptului de către turci (1517). Vezi definitia »

REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la.., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). – Din repede. Vezi definitia »

EUPATRÍZI s.m.pl. (În Grecia antică) Descendenți ai familiilor de cuceritori care formau clasa nobililor, deținătoare de pământuri. [Sg. eupatrid. / < fr., gr. eupatrides]. Vezi definitia »