BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui. Vezi definitia »

LIPARÍT s.n. (Geol.) Rocă vulcanică formată din cuarț, feldspat, oligoclaz și biotit; riolit. [< fr. liparite]. Vezi definitia »

UȘCHÍT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi. Vezi definitia »

șovârnít, -ă, adj. (reg.; despre obiecte, construcții etc.) înclinat, povârnit. Vezi definitia »

MALAHÍT s.n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, opacă, folosit ca piatră semiprețioasă. [Pl. -turi, -te, var. malachit s.n. / < fr. malachite, cf. gr. malachites]. Vezi definitia »