Definita cuvantului împiedica
ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împiedica
ACIDIFICÁ vb. I. tr. A transforma în acid. [Cf. fr. acidifier]. Vezi definitia »
MUMIFICÁ vb. I. tr., refl. a (se) transforma în mumie; a (se) mumifia. II. refl. 1. (despre fructe) a suferi procesul de mumificare (2). 2. a încremeni într-un anumit stadiu. (< it. mummificare, după fr. momifier) Vezi definitia »
SEMNIFICÁ, pers. 3 semnífică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de..., a însemna. – Din fr. signifier, lat. significare (după semn). Vezi definitia »
ANDOCÁ vb. I. v. îndoca. Vezi definitia »
BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer]. Vezi definitia »