Definita cuvantului împlântare
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere: p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împlântare
PERPETRÁRE s.f. Acțiunea de a perpetra; perpetrație. [< perpetra]. Vezi definitia »
MÂNECÁRE, mânecări, s. f. Acțiunea de a (se) mâneca și rezultatul ei. – V. mâneca. Vezi definitia »
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui. Vezi definitia »
CROMÁRE s.f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. [< croma]. Vezi definitia »
EMACIÉRE s.f. Faptul de a se emacia; emaciație. [Pron. -ci-e-. / < emacia]. Vezi definitia »