vîná (-néz, -át), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat). Vezi definitia »

EXTERNÁ vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern) Vezi definitia »

FASONÁ vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. façonner) Vezi definitia »

URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr. uriner, lat. urinare]. Vezi definitia »

HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner) Vezi definitia »