Definita cuvantului împotrivitor
ÎMPOTRIVITÓR, -OÁRE, împotrivitori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv.) (Persoană) care se opune, care este împotrivă; p. ext. dușman. [Var.: împrotivitór, -oáre s. m. și f., adj.] – Împotrivi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împotrivitor
RETUȘÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care retușează fotografiile într-un atelier. ♦ Cel care face retușuri la confecții. [< fr. retoucheur]. Vezi definitia »
scorbelitór, scorbelitoáre adj. (înv.) care scorbelește, scormonește, scurmă; care răscolește, scotocește, cotrobăie. Vezi definitia »
COMBINÓR s.n. Organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. [După fr. combinateur]. Vezi definitia »
POLEITÓR, poleitori, s. m. Muncitor care poleiește2. [Pr.: -le-i-] – Polei2 + suf. -tor. Vezi definitia »
RĂSCULĂTÓR, răsculători, s. m. (Înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit. – Răscula + suf. -ător. Vezi definitia »