Definita cuvantului împrejura
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejura
SECHESTRÁ vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr. séquestrer, lat. sequestrare) Vezi definitia »
Parafora juxtapune, similar metaforei,doua paradigme diferite pentru a forta perceptia inconceptibilitatii celei de a treia. Vezi definitia »
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer. Vezi definitia »
DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) descompune, a (se) împărți, a (se) desface în mai multe părți; p. ext. a (se) desființa în urma unei împărțiri. – După fr. démembrer. Vezi definitia »
ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 și după fr. endurer). Vezi definitia »