Definita cuvantului împrejurare
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejurare
REFORJÁRE s.f. Acțiunea de a reforja și rezultatul ei. [< reforja]. Vezi definitia »
DIMENSIONÁRE, dimensionări, s. f. Acțiunea de a dimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. dimensiona. Vezi definitia »
RECÚRGERE s.f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei; recurs (2). [< recurge]. Vezi definitia »
Tulburare a instinctului alimentar care constă în tendința de a îngurgita pământ sau materiale de construcții cum ar fi varul. Vezi definitia »
ÎNCASTRÁRE s. f. 1. acțiunea de a încastra. 2. mod de legătură prin încastrare (1). (< încastra) Vezi definitia »