Definita cuvantului împrejurare
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejurare
care are calitatea de a fi in mai multe locuri in acelasi timp; omniprezent Vezi definitia »
ÎNFRĂȚÍRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire. – V. înfrăți. Vezi definitia »
ANIVERSÁRE s. f. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva. (< aniversa) Vezi definitia »
VIZUALIZÁRE s.f. Acțiunea de a vizualiza și rezultatul ei. [Pron. -zu-a-. / < vizualiza]. Vezi definitia »
BITUMINIZÁRE, bituminizări, s. f. Procesul de formare a asfaltului în natură constând din transformarea lentă, în absența aerului, a nămolului rezultat din descompunerea organismelor animale și vegetale în fundul mărilor. – După fr. bituminisation. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z