NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv). Vezi definitia »

URGENTÁRE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta]. Vezi definitia »

PALOÁRE s.f. Faptul de a fi palid; paliditate; (pop.) gălbejeală. [Pl. -ori, gen. -orii. / < fr. paleur, cf. lat. pallor]. Vezi definitia »

ÎNCARNÁRE, s. f. v. incarnare. Vezi definitia »

PODÍRE, podiri, s. f. Acțiunea de a podi și rezultatul ei; podit¹. – V. podi. Vezi definitia »