împăcurá, împăcuréz, vb. I (reg., înv.) a unge cu păcură. Vezi definitia »

CONJURÁ vb. I. 1. tr. A ruga stăruitor, a implora. 2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjúr. / < fr. conjurer, cf. lat. coniurare]. Vezi definitia »

pará (parále), s. f. – 1. Veche monedă divizionară turcă, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. – 2. Monedă divizionară rom., valorînd 1/40 dintr-un leu vechi. – 3. Centimă. – 4. (Pl.) Bani. – Mr., megl. pară. Tc. para (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. parä, cf. ngr. παρᾶ, alb., bg., sb. para. – Der. părălește, adv. (în numerar); părălet, s. n. (bănet); părăleală, s. f. (extorcare, pagubă); părăli, vb. (a jecmăni); paralîc, s. n. (bănet; mărunțiș); părăluță, s. f. (centimă, ban; bănuș, Bellis perennis). Vezi definitia »

SAVURÁ vb. I. tr. A gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer]. Vezi definitia »

SUPRASATURÁ vb. tr. 1. a obține o soluție suprasaturată. 2. (fam.) a sătura peste măsură, a îmbuiba. (după fr. sursaturer) Vezi definitia »