ștubícă, ștubíci, s.f. (reg.) lădiță în care se țin uneltele întrebuințate la ascuțitul coasei. Vezi definitia »

CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence. Vezi definitia »

SLAVÍSTICĂ s.f. Totalitatea disciplinelor care studiază limbile, literatura și istoria popoarelor slave; (p. restr.) filologie slavă. [Cf. germ. Slawistik]. Vezi definitia »

a cădea cu curu-n pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz. Vezi definitia »

vélă (-le), s. f. – Pînză de corabie. It. vela. Cf. văl. Vezi definitia »