mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur ‹ arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur. Vezi definitia »

AUTOMOTÓR s. n. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor. (< fr. automoteur) Vezi definitia »

ALIMENTATÓR, -OÁRE I. adj. care alimentează. II. s. n. dispozitiv pentru alimentarea unei mașini cu combustibil, cu materie primă de prelucrat. (< fr. alimentateur) Vezi definitia »

SONÓR, -Ă, sonori, -e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (și pătrunzător). 3. Care amplifică sunetele, care are rezonanță. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) Însoțit de vorbire și de muzică. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonoră (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. Fig. Important, cu răsunet, renumit; p. ext. pretențios, emfatic. – Din fr. sonore, lat. sonorus. Vezi definitia »

ZOR¹ s.n. ~ ♦ A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva; zor-nevoie = numaidecât, cu orice preț; a-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a-și face singur sânge rău, a se necăji. Vezi definitia »