PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. Vezi definitia »

DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor) Vezi definitia »

MICRORECEPTÓR s. n. ansamblu dintr-un microfon și un receptor. (< fr. microrécépteur) Vezi definitia »

PARIÓR s. m. cel care pariază. (< fr. parieur) Vezi definitia »

CREDITÓR, -OÁRE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur]. Vezi definitia »