Definita cuvantului împușcare
ÎMPUȘCÁRE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împușcare
brăcíre (brăcíri), s. f. – Cordon, șiret. – Var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. Lat. bracῑle (Pușcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Pușcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s. n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriță, s. f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar „vergea de măsurat”. Cf. îmbrăca. Vezi definitia »
CONFECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a confecționa; întocmire, fabricare. [Pron. -ți-o-. / < confecționa]. Vezi definitia »
GRANULÁRE s.f. Acțiunea de a granula și rezultatul ei. [< granula]. Vezi definitia »
INTONÁRE s.f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei; intonație. [Var. întonare s.f. / < intona]. Vezi definitia »
REȘAPÁRE, reșapări, s. f. Acțiunea de a reșapa. – V. reșapa. Vezi definitia »