Definita cuvantului împuternicit
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împuternicit
învisterít, învisterítă, adj. (înv.) păstrat în visterie. Vezi definitia »
NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui). Vezi definitia »
RĂRÍT2, -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări. Vezi definitia »
MENÍT, -Ă, meniți, -te, adj. 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...); hotărât, sortit, destinat, ursit, predestinat. 2. (În credințe și superstiții) Descântat; vrăjit, fermecat. – V. meni. Vezi definitia »
îmberdoșít, -ă, adj. (reg., înv.) încărcat peste măsură, îngrămădit, împovărat. Vezi definitia »