Definita cuvantului înalt
ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înalt
ASFÁLT s.n. Amestec natural sau artificial de bitum cu alte materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. [Pl. -turi. / < fr. asphalte, cf. lat. asphaltus, gr. asphaltos]. Vezi definitia »
INCÚLT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr. inculte, lat. incultus]. Vezi definitia »
KILOVÓLT s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice, de 1000 de volți. (< fr. kilovolt) Vezi definitia »
ȘPALT1, șpalturi, s. n. (Tipogr.) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină. ♦ Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat. – Din germ. Spalte. Vezi definitia »
INDÚLT s.n. (Ist.) Privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. [< lat.bis. indultum, cf. fr. indult]. Vezi definitia »