Definita cuvantului înarmat
ÎNARMÁT, -Ă, înarmați, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ◊ Expr. Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – V. înarma.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înarmat
SAVALÁT adv. (În poezia populară, precedând vocativul) Săvai. – Din săvai. Vezi definitia »
ficát (ficáți), s. m. – Organ situat în partea dreaptă a abdomenului, cu funcții importante în organism. – Mr. h’icat, istr. ficǫt. Lat. fῑcātum (Diez, I, 174; Pușcariu 603; Candrea-Dens., 601; REW 8494; DAR; Battisti, III, 1613; Rohls, Differenzierung, 18), cf. sard. figáu, ven. figá. Se știe că toate formele romanice reprezintă în general un i tonic. Este cuvînt puțin frecvent în Basarab. și Bucov. (ALR, I, 46). Cf. G. Paris, Misc. Ascoli, Florencia, 1901, 41-63. Der. ficățel, s. m. (Banat, tobă); forma ficățel, pe care o indică DAR, bazată pe Damé, pare o eroare. – Din rom. provine sb. pikat (Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »
PESTIFERÁT, -Ă adj. (adesea s.) Contaminat de pestă; ciumat. [< fr. pestiféré]. Vezi definitia »
înțărânát, înțărânátă, adj. (reg., înv.) 1. acoperit cu țărână. 2. săpat cu sapa. Vezi definitia »
CUPRÁT, -Ă, cuprați, -te, adj. Acoperit cu un strat (subțire) de cupru. – V. cupra. Vezi definitia »