MEGALÍT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. mégalithe, cf. gr. megas – mare, lithos – piatră]. Vezi definitia »

COCLÍT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli. Vezi definitia »

OBLOJÍT, -Ă, oblojiți, -te, adj. (Înv. și pop.) Înfășurat în oblojeli; pansat. – V. obloji. Vezi definitia »

CIORDÍT s. n. (Fam.) Faptul de a ciordi; ciordeală, șterpeleală. – V. ciordi. Vezi definitia »

MOLIBDENÍT s.n. Sulfură naturală de molibden. [Var. molibdenită s.f. / < fr. molybdénite]. Vezi definitia »