DEFERÍRE, deferiri, s. f. Acțiunea de a deferi și rezultatul ei. – V. deferi. Vezi definitia »

DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji. Vezi definitia »

EMASCULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emascula; emasculație; evirație. [< emascula]. Vezi definitia »

TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. Vezi definitia »

APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Expr. A lua apărarea (cuiva) = a interveni în ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de luptă, care constă din oprirea și înfrângerea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor necesare acestei acțiuni. ♦ (Concr.) Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. Vezi definitia »