HIPOTÉCIU s. n. strat dens de hife care formează peretele bazal al apoteciului. (< lat. hypotecium) Vezi definitia »

DEUTÉRIU s. n. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear. (< fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium) Vezi definitia »

SINCÍȚIU s.n. (Biol.) Țesut în care celulele formează o masă protoplasmatică bogată în nuclee. [< fr. syncytium, cf. gr. syn – cu, kytos – celulă]. Vezi definitia »

teritoriu sau tară lipsită de independentă politică si economică, guvernata de o alta. Vezi definitia »

RESCIZÓRIU, -IE adj. (jur.) care provoacă o resciziune. (< fr. rescisoire, lat. rescisorius) Vezi definitia »