Definita cuvantului încartiruire
ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încartiruire
AUTOAPRÍNDERE s.f. Aprindere produsă fără intervenția unei surse exterioare de căldură. [< auto1- + aprindere]. Vezi definitia »
obiectiváre (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivắrii; pl. obiectivắri Vezi definitia »
OSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a se osifica și rezultatul ei; osteogeneză; osificație. [< osifica]. Vezi definitia »
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî. Vezi definitia »
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiune de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – V. Bănui. Vezi definitia »