CONFIRMÁ vb. tr. 1. a întări, a susține, a recunoaște autenticitatea, exactitatea unui lucru, justețea unei afirmații; a adeveri. 2. (jur.) a renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil. ◊ a întări prin aprobare (un mandat de arestare). 3. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situație. 4. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmației. (< fr. confirmer, lat. confirmare) Vezi definitia »

sunama sau suna-ma? Vezi definitia »

ZOORÁMA s.f. Ciclu de emisiuni la televizor cu imagini, comentarii și informații științifice referitoare la viața, răspândirea și la comportamentul unor animale de pe glob. (din zoo²- + -rama²) Vezi definitia »

ACÚMA adv. v. acum. Vezi definitia »

SÓMA³ s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma) Vezi definitia »