OSIFICÁ vb. refl. a se transforma în os; a căpăta structură osoasă. (după fr. ossifier) Vezi definitia »

TRÁNCA-FLEÁNCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treánca-fleánca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleancă. Vezi definitia »

ALUNECÁ, alúnec, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă (și a cădea, a se prăbuși). 2. A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor. 3. Fig. A se abate, a se lăsa ispitit; a greși. [Var.: lunecá vb. I] – Lat. lubricare. Vezi definitia »

ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher). Vezi definitia »

ciuflecá, ciufléc, vb. I refl. (despre urechi) (reg.) a-și blegi, a-și blegoșa, a-și pleoști. Vezi definitia »