PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse) Vezi definitia »

nizguiálă s.f. (reg.) fulguire ușoară. Vezi definitia »

FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine. Vezi definitia »

metreancă, metrence s. f. 1. femeie ușuratică. 2. amantă. 3. femeie care poartă, de preferință, pantaloni. Vezi definitia »

popritúră, popritúri, s.f. (reg.) 1. pădure tăiată în care este interzis accesul oamenilor; apărătură. 2. (în forma: ropritură) porțiune dintr-o pășune în care pășunatul este interzis. Vezi definitia »