sfáră s. f. – Ceartă, gîlceavă, altercație. Sl. svara (Tiktin). Sex. XVI, înv. Vezi definitia »

PUNTICÍCĂ, punticele, s. f. Puntișoară. – Punte + suf. -icică. Vezi definitia »

zdélcă (înv.) s. f., g.-d. zdélcii; pl. zdelci Vezi definitia »

REZULTÁNTĂ s. f. 1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. résultante, germ. Resultante) Vezi definitia »

ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale; operă omenească în care se manifestă talent sau geniu. ◊ Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ♦ Arte liberale = denumire dată în evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii. 2. Artă poetică = a) disciplină a criticii literare care studiază regulile de urmat la alcătuirea operelor literare; b) tratat scris de obicei în versuri, poem care exprimă concepția, convingerile despre menirea artei și despre idealul poetic al autorului. 3. Fel de a lucra potrivit unor reguli și deprinderi învățate; îndemânare, pricepere, măiestrie, meșteșug, abilitate. [Pl. -te. / < lat. ars, cf. it. arte]. Vezi definitia »