IDÍLĂ s. f. 1. specie a liricii peisagiste și erotice care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. dragoste curată, naivă, tinerească. (< fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou) Vezi definitia »

puricioásă s.f. (reg.) 1. puricariță (v.). 2. iarbă-roșie. Vezi definitia »

DESENATÚRĂ, desenaturi, s. f. Proiectare și creare de mostre și desene noi pentru țesătorie. – Desena + suf. -tură. Vezi definitia »

ECLÚZĂ s. f. 1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar. 2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană (2). ◊ cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. (< fr. écluse) Vezi definitia »

CATAZÓNĂ s.f. Zona cea mai adâncă (peste 12 km) de metamorfism în scoarța Pământului. [< fr. catazone]. Vezi definitia »