Definita cuvantului începătură
ÎNCEPĂTÚRĂ, începături, s. f. (Înv.) Început, origine. – Începe + suf. -ătură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu începătură
BIOSECVÉNȚĂ s. f. secvență de soluri asemănătoare care diferă între ele prin felul și numărul organismelor. (< fr. bioséquence) Vezi definitia »
RĂSFĂȚĂTÚRĂ, răsfățături, s. f. (Rar) Răsfăț (1). – Răsfăța + suf. -ătură. Vezi definitia »
stăuínă, stăuíni, s.f. (reg.) 1. loc cu iarbă grasă. 2. saivan pentru oi; adăpost. 3. (în forma: stoină) loc unde dorm noaptea vitele în timpul verii. 4. sălaș. Vezi definitia »
CENURÓZĂ s. f. boală produsă prin dezvoltarea cenurilor în diverse organe. (< fr. cénurose) Vezi definitia »
PASTÍCĂ s.f. (Mar.) Macara prevăzută la partea deschisă cu o balama care prinde parâma, împiedicând-o să mai iasă. [Pl. -ci. / < it. pastecca]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z