CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia) Vezi definitia »

LANTANÍDĂ, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare; (și la sg.) element chimic aparținând acestei grupe. – Din fr. lanthanide. Vezi definitia »

CINETOGENÉZĂ s. f. (biol.) dezvoltare a organelor ca urmare a unei funcționări repetate. (< fr. cinétogenèse) Vezi definitia »

CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Vezi definitia »

COSMOFÍZICĂ s. f. știință de graniță cu elemente din cosmologie și geofizică. (< fr. cosmophysique) Vezi definitia »