Definita cuvantului încheietură
ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încheietură
samandúră, samandúri, s.f. (reg.) mămăligă pusă în plasa de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. Vezi definitia »
ANEXÍTĂ s. f. inflamație a ovarelor și a trompelor uterine; ooforosalpingită. (< fr. annexite) Vezi definitia »
vélniță (-țe), s. f. – Alambic, distilator de alcool. Sl. vinĭnica „teasc” (Cihac, II, 542; Tiktin; Conev 63). În Mold. – Der. velnicer, s. m. (distilator producător de alcool). Vezi definitia »
FIÓLĂ s. f. mic flacon de sticlă închis ermetic, în care se păstrează medicamente (injectabile). ◊ sticlă mică. (< fr. fiole) Vezi definitia »
AMIDÍNĂ s. f. denumire generică a compușilor derivați din amide. (< fr. amidine) Vezi definitia »