NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Ne- + supunere. Vezi definitia »

MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s. f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ Spec. Depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – V. mărturisi. Vezi definitia »

posleduíre, posleduíri, s.f. (înv.) confruntare, colaționare (pentru a stabili conformitatea cu originalul). Vezi definitia »

încleioșáre, s.f. (reg.) ungere cu clei; încleioșală. Vezi definitia »

GRANDOÁRE s.f. Măreție. [Gen. -orii. / cf. fr. grandeur, it. grandore]. Vezi definitia »