Definita cuvantului încolăcire
ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încolăcire
NEADAPTÁRE, neadaptări, s. f. Neputință de adaptare. [Pr.: ne-a-] – Ne- + adaptare. Vezi definitia »
ORIPILÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a oripila și rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var. horipilare s.f. / < oripila]. Vezi definitia »
MURÍRE, muriri, s. f. (Înv.) Faptul de a muri (1); moarte. – V. muri. Vezi definitia »
NĂBUȘÍRE, năbușiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuși. – V. năbuși. Vezi definitia »
FURNICÁRE, furnicări, s. f. Acțiunea de a furnica și rezultatul ei. – V. furnica. Vezi definitia »