Definita cuvantului înconjur
ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr. – Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înconjur
modúr (-ră), adj. – Gri, brun. Bg. modăr, sb. modar (Candrea). În Banat și Trans. Vezi definitia »
DIZEUR s.m. Cântăreț de muzică ușoară. [Pron. -zör. / < fr. diseur]. Vezi definitia »
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. Vezi definitia »
BUHÚR, buhururi, s. n. (Înv. și arh.) Stofă de lână fină sau de mătase. – Tc. buhur. Vezi definitia »
cheantaúr adj. m. (reg.) amețit de băutură. Vezi definitia »