Definita cuvantului înconjurare
ÎNCONJURÁRE s. f. Faptul de a înconjura. – V. înconjura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înconjurare
TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. – V. tăgădui. Vezi definitia »
PERFECTÁRE s.f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei; definitivare, încheiere. [< perfecta]. Vezi definitia »
stolíre, stolíri, s.f. (înv.) 1. împodobire; gătire. 2. podoabă. Vezi definitia »
DEZALCALINIZÁRE s. f. operație finală, în mercerizarea țesăturilor de bumbac, prin care se îndepărtează hidroxidul de sodiu din materialul textil. (după fr. désalcalinisation) Vezi definitia »
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza. Vezi definitia »