Definita cuvantului încordătură
ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încordătură
MINARÉTĂ s. f. v. minaret. Vezi definitia »
-ZÍMĂ elem. v. zimo-. Vezi definitia »
SARDELĂ, sardele, s.f. Sin. sardeluță, hamsie (Engraulis encrasicholus); din it. sardella; germ. Sardelle. Vezi definitia »
PORTÁNȚĂ s.f. 1. Cea mai mare sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. 2. Componentă a forței aerodinamice, perpendiculară pe direcția vitezei unui corp în mișcare, care acționează asupra acestuia. [< fr. portance]. Vezi definitia »
BUCCÍNĂ s. f. (ant.) instrument de suflat, drept sau încovoiat, asemănător cornului de vânătoare. (<lat. buccina, fr. buccin) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z