Definita cuvantului încordătură
ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încordătură
HIDRODINÁMICĂ s.f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile mișcării lichidelor; dinamica fluidelor. [< fr. hydrodynamique, cf. gr. hydor – apă, dynamis – forță]. Vezi definitia »
SILVÍNĂ s.f. Clorură naturală de potasiu. [< fr. sylvine]. Vezi definitia »
bátă (béte), s. f.1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, șosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuși, bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu bertelie. Vezi definitia »
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase. Vezi definitia »
ANCÓNĂ s. f. 1. consolă care susține cornișa. 2. masă așezată în altar. (< it. ancona) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z