Definita cuvantului încoronare
ÎNCORONÁRE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. – V. încorona.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încoronare
AUTODEFINÍRE s.f. Acțiunea de a se autodefini. [< autodefini]. Vezi definitia »
CALFATÁRE, calfatări, s. f. (Rar) Acțiunea de a calfata. – V. calfata. Vezi definitia »
CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. (Rar) Îmbinare, unire. 3. (Bot.) Unirea gameților în procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundație la infuzori prin unirea temporară a doi indivizi, urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. ♦ Unirea cromozomilor în timpul meiozei. [<conjuga]. Vezi definitia »
străbăláre, străbălări, s.f. (reg.) destrăbălare. Vezi definitia »
SOLUȚIONÁRE, soluționări, s. f. Acțiunea de a soluționa și rezultatul ei; dezlegare, rezolvare. [Pr.: -ți-o-] – V. soluționa. Vezi definitia »